marți, 4 octombrie 2016

Introducere. Bancul „cu șilingii”

Proiectul „Șilingi” tratează o temă de cultură populară mai puțin studiată: bancurile licențioase cu calambur.
Există o serie de bancuri-calambur, multiplu declinabilă și foarte productivă, a cărei țintă-poantă este înjosirea binevoitoare („luarea la pulă”) a interlocutorului.

Măiestria rapsodului scornitor și/sau zicător de bancuri este ca efectul comic să precumpănească efectul jignitor; cu alte cuvinte, destinatarul trebuie să rîdă de poantă, nu să se simtă insultat. Prin acest efect, de glumă care înghite/izbăvește injuria, bancurile-calambur de tip „șilingi” continuă și îmbogățesc tradiția injuriilor binevoitoare, festiv-carnavalești (BAHTIN, 1974).

Structura/sintaxa bancurilor-calambur de tip „șilingi” este simplă și, tocmai de aceea, puternic (re)generativă:
- o introducere într-o frază de tip relatare trecută + descriere („se afla acolo...”), un fel de „a fost o dată” mai sec;
- o enumerare a unor elemente din aceeași familie semantică (monede, arme, insecte etc.);
- poanta, care constă în relația dintre ultimul termen al enumerării și lexemul pula, care, la prima impresie, semnifică lipsa (un fel argotic-licențios de a spune nu, deloc, nimic... sau, mai degrabă ioc, canci, nexam etc.). Însă efectul final-concluziv, „de poantă”, trimite la reinterpretarea în stil calamburesc a lexemului pula, în relație cu termenul „poznaș” al enumerării. De aici - injuria (care ține de varietatea manevrării vesel-invective a membrului sexual masculin: felație, (auto)masturbare, înjosire simbolică etc.

Am ales anume bancul legat de șiling, vechea monedă austriacă dinainte de euro, ca o piedică în calea uitării monetar-numismatice, precum și, poate subconștient, în onoarea vienezului FREUD, al cărui studiu despre calmbururi (1928) mi-a inspirat strădaniile aici de față.

Pentru a ilustra direct cele de mai sus, bancul-calambur „cu șilingii” sună cam așa:

Și aveau acolo (în bancă): dolari, mărci, franci... șilingi pula!

(„dar nu aveau șilingi”... „șilingi ioc/canci/nexam...”)... cu interpretarea vocabulei despărțite „și lingi” etc. :)


BAHTIN, Mihail, Francois Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și în Renaștere (trad. S. Recevschi), Univers, 1974
FREUD, Sigmund, „Der Witz und seine Beziehung zum Unbewußten” în Humor, 1928

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu